In lunca Prutului se deosebesc urmatoarele tipuri de habitate: zavoi natural, unde domina vegetatia naturala autohtona, cu arbori seculari si unde influenta omului este aproape minima; portiuni destul de insemnate acoperite cu tufarisuri provenite din zavoaiele originale defrisate sau tufarisuri formate din specii autohtone, prin invadarea prundisurilor; pajisti hidrofile care periodic sunt acoperite de apa; aceste terenuri sunt folosite in parte ca fanete si pasuni, suprafete insemnate sunt transformate in terenuri agricole folosite pentru cultura porumbului, ovazului, cartofului, legumelor si plantelor ale caror produse se folosesc in gospodariile proprii sau ajung in pietele agroalimentare. Aceste terenuri agricole din lunca Prutului se extind in defavoarea celorlalte zone naturale. In zona de lunca, vechile paduri naturale au fost alcatuite majoritar din zavoaie de plop alb si negru si zavoaie de salcie, iar in partea mai inalta a luncii din palcuri de lunca su stejar peduncular. Dupa 1950, s-au introdus pe scara larga plopii euroamericani, inlocuind de regula zavoaiele naturale si padurile de lunca cu stejar, acestea avand o redusa stabilitate si functionalitate.